20 decembrie 2018

4.12. Conflictul feminismul radical cu feminismul moderat

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii


4.12. Conflictul feminismul radical cu feminismul moderat


Acest articol este continuarea celui precedent 

Sa ne intoarcem la video-ul de mai jos, pe care l-am tot postat in articolele anterioare!



Ne aducem aminte ca la minutul 01. 45 salutul din partea unui necunoscut nu este doar blamat dar chiar este si declarat ca fiind hartuire sexuala. Am aratat in acest articol ca asa ceva nu intruneste criteriile pentru a fi incriminat, conform principiilor dreptului. Exista intr-adevar in acest video cativa barbati care au gesturi mult prea explicite fata de spiritul manierelor elegante, nedandu-i femeii loc sa refuze politicos. Remarc in primul rand salutul mult prea intim precum cel de „buna iubita!” (hi, baby!). Asa ceva se foloseste doar in intimitatea familiala. Apoi putem vedea un gest de urmarire prelungita a femeii prin mergere alaturi de ea. Asa ceva este o hartuire stradala conform cu criteriile existente in legislatie.

Insa majoritatea celor dati ca exemplu doar saluta. Salutul lor nu incalca nicio forma a codului bunelor maniere asa cum au fost ele afirmate de diferite spatii occidentale de-a lungul timpului. De asemenea, el singur nu incalca nici regulile si etapele premergatoare curtarii asa cum le-am descris eu in acest articol; gestul salutului este unul destul de discret incat sa nu deranjeze femeia si sa ii lase loc de refuz elegant al curtarii. Salutul se foloseste si in alte contexte decat cel al curtarii, asa ca ea nu este pusa in situatia de a fi exclusa din decizia acceptarii ei si formarii relatiei. Salutul singur, fara alte semne explicite de initiere de curtare este un gest suficient de discret incat femeia sa nu fie ofensata de imposibilitatea unui refuz elegant. Femeia poate refuza sa raspunda salutului, daca crede ca e mult prea lasciv pentru a fi impartial. Inclusiv raspunsul ei nu inseamna nici pe departe un accept de curtare, specific etapei a 5-a, chiar daca un astfel de gest il incurajeaza pe barbat sa vina cu semne mai explicite in favoarea curtarii.

Remarcam in primul rand indarjirea feministelor radicale  in a blama aceste gesturi masculine specifice etapei a doua premergatoare curtarii. Aceasta vehementa lasa initial impresia ca ar dori o schimbare a legislatiei in asa fel incat salutul, abordarea pasnica sau complimentul discret adresat unei femei necunoscute sa fie incriminate in textul de lege. Exista insa unele atitudini care deja considera ca aceste propuneri fac literal parte din corpul de lege si se comporta ca atare, dupa cum face autoarea video-ului de mai sus.

Am vazut in articolul precedent ca exista mai multe grupuri sociale de femei care accepta propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii pentru ca vad in ea propriile interese de grup. Insa in interiorul miscarii feministe globale nu exista unanimitate cu privire la extinderea acestei revolutii a curtarii nici in plan moral si nici legislativ. Exista multe feministe care nu sunt de acord cu ce se spune acolo, dupa cum se poate citi in comentariile video-ului postat mai sus.

Sunt unele feministe moderate care sustin asa ceva sub influenta celor mai radicale. Dar in fata argumentelor isi modifica pozitia. Desi dezaproba gestul unui barbat necunoscut de initiere explicita a curtarii unei femei, totusi cele mai multe dintre feministe nu cer pedepse pentru asa ceva si nu o considera hartuire sexuala. Ele cer doar o schimbare de mentalitate a bunelor maniere, desi codul traditional al manierelor elegante aplicat la perioada premergatoare curtarii este suficient de clar in privinta asta. Desi nu le-am vazut expuse intr-un studiu pana acum, ele sustin o reintoarcere la normele traditionale premergatoare curtarii, asa cum le simte fiecare. Aceste norme nu au fost afirmate decat partial, cum e cazul cu a treia regula premergatoare curtarii (a inelului/verighetei). Dar aplicarea spiritului supraaprecierii interlocutorului si a rabdarii construirii relatiei din codul bunelor maniere la perioada premergatoare curtarii conduce la aceste norme si fara sa fie clar declarate undeva.

Dupa cum am mentionat in articolul acesta , in general feministele moderate nu sustin incriminari legislative pentru initiatorii pasnici de curtare stradala si nici o (absurda) emancipare dintr-o data a moravurilor marginalilor spre bunele maniere. Aceste femei admit ca blamarea directa sau implicita a barbatilor initiatori pasnici de curtare ca hartuitori sexuali sau violatori nu are o justificare juridica. Altele isi nuanteaza aceste idei dupa contraargumentele de genul celor pe care le-am expus aici , spre deosebire de feministele radicale care raman ferm pe pozitie si nu raspund argumentelor partii opuse. Cele mai nehotarate dintre ele oscileaza intre aceste doua pozitii.

Asa se face ca in interiorul miscarii feministe au fost si inca sunt dezbateri furtunoase, cu insulte, injurii, excomunicari, blocari de comunicare pe retelele de socializare intre cele care o sustin si cele care nu. Adeptele si adeptii acestei masuri de initiere exclusiv feminina a curtarii intra in conflicte iremediabile cu cei ce nu le accepta, cu toate ingredientele unui razboi ideologic. Feministele care o sustin au intampinat rezistenta feroce si din partea femeilor din afara miscarii feministe. A aparut astfel o organizatie internationale numita „Femei impotriva feminismului”, care are si o pagina de Facebook. Insa, se vede ca in spatele unor astfel de platforme exista de multe ori si interese obscure, care condamna nejustificabil feminismul in bloc, inclusiv pe cel moderat. Se simte in aceasta pozitie extrema opusa, respectiv spiritul discriminatoriu specific societatilor abuzive.



Feminismul a sustinut si sustine inca anumite idei valoroase, precum cele ale sofistilor antici si reluate de marxism, precum cea a dictaturii patriarhatului. Din punctul meu de vedere singura eroare a acestei idei este aceea ca considera ca acest patriarhat ar fi compus exclusiv din barbati; parerea mea e ca si femeile contribuie la fondarea lui, sau profita de pozitia lor sociala pe care el o consolideaza. Aceasta realitate sociala a existat in timpurile intunecate si, din nefericire, continua si astazi. Atat sofistii care au observat-o primii cat si marxismul si, mai nou, feminismul sunt discret respinse in bloc de catre cei care profita de aceasta stare de lucruri. Ei au interes social general spre a ameti „credinciosii” in a se afunda in aceasta mentalitate sclavagista care le mentine statutul. Asa ca nu trebuie sa cadem in extrema de a blama feminismul in bloc fara a i se observa si partile valoroase, conform cu interesul politic al acestui „patriarhat” traditional al crimelor sclavagismului traditional. Dar, in acelasi timp trebuie sa vedem care sunt excesele feminismului. Asa ca, in capitolul urmator am sa incerc sa descriu mai detaliat tainele acestui razboi ideologic dintre feminismul radical si conservatori, cu excesele ambelor parti.




11 decembrie 2018

4.11. Riscul interzicerii comunicarii dragostei spirituale de catre teoria initierii exclusiv feminine a curtarii

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.


4.11. Riscul interzicerii comunicarii dragostei spirituale de catre teoria initierii exclusiv feminine a curtarii



Dragostea spirituala si manierele elegante


Refuzul femeii de a accepta orice fel de dragoste, indiferent de cat de spirituala ar fi, este justificat atat biologic cat si cultural. In primul rand, conform cu principiul selectiv al instinctului sexual feminin, oricarei femei trebuie sa ii fie protejat dreptul de a refuza activitatea sexuala sau apropierea emotionala la solicitarea unei alte persoane. Apoi, conform brumei de libertate pe care societatea civilizata o promite cetatenilor, oricarui om trebuie sa ii protejat dreptul de a nu-si oferi trupul pentru interesele cuiva anume. Orice fel de institutie sau instanta sociala organica ce incearca sa forteze consimtamantul unei persoane, fie prin mijloace deschise, fie prin manevre de inginerie sociala avansata, comite un abuz.

Dragostea aratata unei femei este o posibila cale de intemeiere a unei relatii amoroase cu ea. Insa doar ea, si traita mai mult sau mai putin intens, nu e suficienta pentru a forma un cuplu cu persoana iubita. Celebrul aforism lansat de filosoful, Augustin a „Iubeste si fa ce vrei!” nu mai are acoperire in epoca zilelor noastre. Numeroase exemple din zilele noastre au aratat ca trecerea de la afectiune la abuz se poate face foarte usor. Casanova si Don Juan sunt niste trubaduri mereu indragostiti, dar care lasa in urma lor ruine emotionale. Iar femeile au dreptul normal de a nu consimti la productiile lor mai mult sau mai putin sincere. Casanova mimeaza dragostea prin cateva versuri luate de prin autori necunoscuti, din care reiese ridicarea femeii pe piedestalul curtarii, si apoi o invita in pat. Asa ceva nu este o dragoste spirituala, ci una cat se poate de brutala, instinctuala ornamentata cu ambalaj spiritual. Insa dragostea spirituala se datoreaza tocmai inhibarii acestei laturi brute a instinctului sexual masculin.

Existenta unui astfel de sentiment de dragoste spirituala fata de o femeie nu poate conduce la formarea automata a unui cuplu cu ea. Dar, in acelasi fel, nici interzicerea comunicarii ei, asa cum sustine propunerea initierii exclusive feminina a curtarii, nu se sustine. Exceptie de aici face, evident, comunicarea unor astfel de sentimente catre o persoana casatorita. Asa ceva incalca regula universala a izolarii afective data de semnul inelului/verighetei. Comunicarea explicita a sentimentelor de dragoste spirituala fata de o persoana izolata de institutia casatoriei este o incalcare grava a normelor sociale. Doar in acest caz initierea exclusive feminina a curtarii este pe deplin indreptatita. Stim foarte bine ca adulterul s-a intamplat in trecut si se intampla constant si in zilele noastre. Consecintele unor asemenea fapte pot fi tragice, desi, din punctul meu de vedere adulterul este normal in anumite cazuri. Sunt unele casatorii care se rutineaza pana dincolo de punctul de a fi revigorate cu flirturi sporadice. Pentru acest gen de relatii de cuplu cea mai buna revigorare este chiar divortul. Insa parerea mea e ca decizia divortului trebuie sa vina direct de la membrii cuplului casatorit, fara influenta unor terte persoane. Regulile precurtarii trebuie modificate in acest caz catre o minima actiune a barbatului.

Insa, daca femeia nu e angajata intr-o relatie stabila, atunci comunicarea dragostei spirituale catre ea nu trebuie interzisa. Dupa cum am spus in articolul anterior, comunicarea ei pe de o parte incalca etapa a 3-a a precurtarii deductibila din codul bunelor maniere. Intr-adevar, comunicarea acestor sentimente contrazice principiul discretiei, exprimat in articolul acesta. Dar, pe de alta parte astfel de comportament intareste principiile sale, ridicand femeia iubita deasupra propriei persoane. Asa ca, la nivel principial, codul bunelor maniere nu este incalcat, ci intarit in spiritul sau. Nici daca dragostea nu e suficient de spirituala, comunicarea ei nu trebuie interzisa. Am aratat in acest articol  de ce nu exista suficiente argumente juridice pentru asa ceva. Incalcarea regulii a 3-a premergatoare curtarii este un gest de lipsa de maniere elegante, insa asa ceva nu poate fi incriminabil.



Propunerea de initiere exclusive feminina a curtarii e venita fie de la o mentalitate prea emotionala, fie de la una prea mercantila


Principalul argument pentru instituirea initierii exclusiv feminine a curtarii ca noua norma sociala este acela ca ar stopa crimele sexuale si abuzurile emotionale. Daca interzicerea comunicarii ei ar duce la stoparea acestora atunci propunerea aceasta ar fi justificata. Insa am aratat in acest articol  faptul ca o astfel de masura nu rezolva aceste probleme, conform cu rolul sau declarat. Chiar daca nu a fost suficient de clar, totusi codul bunelor maniere le-a interzis deja inainte, dar fara succes. O alta norma precum aceasta n-ar avea mai mult succes decat acest cod sustinut de inaltele clase ale societatii. Pe langa acest esec, interzicerea printr-un fel sau altul a acestui sentiment este un atac la adresa spiritualitatii umane insasi. Interzicerea exprimarii acestor sentimente, prin mijloace mai mult sau mai putin fanteziste, este un gest de rigiditate aflat la extrema opusa.

Dragostea vine in mod invariabil si cu o doza mai mare sau mai mica de suferinta. Amorul este in general un joc dureros, din punct de vedere afectiv. In urma sa raman inevitabil inimi cicatrizate. Si asta nu neaparat datorita libertatilor unui grup social anume de a-si abuza semenii. Dragostea in general este o pacaleala a insasi naturii pentru a ne face sa perpetuam specia. Dupa ce instinctul reproducator este satisfacut, si urmasul s-a maturizat, dispare si dragostea cu care el este ornamentat. Dragostea este un joc de noroc pe care fiecare il accepta sau refuza dupa propriul lui tipar emotional. Aceasta optiune nu trebuie sa faca obiectul interventiei vreunei institutii. Pe de o parte ranile ei au fost mereu mari in intreaga istorie, si unii dintre cei aflati la o varsta inaintata nu vor sa o repete. Dar pe de alta parte si fericirea produsa de ea este de neegalat. Majoritatea, fie barbati sau femei, sunt dispusi/ dispuse sa accepte acest risc pentru castigul unei experiente de neuitat. Pentru toti propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii este una restrictiva.

Sunt femei care accepta aceasta propunere tocmai datorita suferintei din dragoste de care au avut parte. Unele feministe radicale insele s-au radicalizat tocmai datorita trecerii consecutive prin aceste stari de fericire maxima urmata de dezamagire crunta. Propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii are sens pentru ele conform proverbului „sa te mai vad cand oi zice eu”! Adica niciodata. Aceste temeri de noua suferinta aduc cu sine un adevarat stoicism moral pentru unele femei. De aici si alunecarea lor in extrema opusa, sustinand ca dragostea spirituala ar trebui blamata ca neautentica sau chiar incriminata ca predispozitie pentru abuz. Insa ea nu va putea fi niciodata eliminata de cateva prevederi legislative sau prin schimbarea bunelor moravuri. Desigur, urmand analogia, nici fericirea produsa de dragoste nu va putea fi nici supradimensionata si nici redusa de asemenea prevederi ale normelor sociale.

Dar o buna parte din feministele radicale (si chiar din barbatii care le sustin ideile) nu cunosc asa ceva. Ele nu trait deformat atasamentul matern in familiile lor si nu-l pot aplica armonios in relatiile amoroase la nivel de femei adulte. Interzicerea din principiu a comunicarii acestui sentiment exclude apriori existenta sinceritatii sale, conform cu prejudecatile feminismului radical despre „caracterul dizgratios” al barbatilor. In ciuda unor simulatori de tip Casanova, exista barbati care traiesc asa ceva. Propunerea in cauza are la baza o falsa (uneori ipocrita) premisa cum ca asa ceva n-ar exista. Sunt unele femei care nu cunosc asa ceva si nu vor sa il cunoasca, pentru ca nu sunt interesate de relatii heterosexuale si nu ii ofera unui barbat sansa sa il comunice. Insa atat isteroid-seducatoarele cat si prostituatele ascunse il stiu foarte bine. Ele chiar cauta sa-l pescuiasca si sa-l exploateze istero-afectiv sau financiar. E trist ca ele nu pot trai inestimabilul sentiment pe care asa ceva il presupune si se rezuma la simptomatologie de contracarare psihopatologica si interese mercantile.

Din primul moment de cand am auzit de propunerea lor de m-a frapat caracterul ei mercantil. Intr-adevar, daca ne gandim doar la crimele si abuzurile emotionale asupra femeilor, interzicerea in mod mercantil a oricarei initieri masculine a curtarii, fie ea discreta, fie explicita, ar fi justificata. Insa, pusa in fata unui astfel de sentiment spiritual, ea pare ca intalnirea dintre filosoful sau artistul excentric cu autoritatile in societatile dictatoriale. Fie ca se numeste consimtamant pentru salut sau compliment, sau initiere exclusiv feminina a curtarii, o astfel idee lasa sa se intrevada o seaca mentalitate de schimb: imi dai ceva ca sa-mi faci ceva sau sa-ti fac eu tie altceva. Da, schimbul economic a adus o umanizare a societatii omenesti, spre deosebire de cultura razboinica a jafului. Daca il comparam cu perioada primitiva si clasica, schimbul industrial este mai uman. Dar relatiile dintre sexe si dragostea in general trebuie mai mult decat o negociere intre „iti fac ceva” si „imi faci altceva”.

Mentalitatea schimbului economic este mult prea birocratica si prea impersonala pentru ceea ce ar trebui sa fie o relatie afectiva dintre doi oameni. Si imi pare rau pentru cei/cele nu au experimentat asta inca de mici in familiile lor. Cred ca au pierdut mult mai mult decat le-ar putea da vreodata o astfel de implementare a acestei noi reguli de politete. Psihanaliza a descris detaliat problemele unui prea mare atasament matern. Iata ca acesta este un exemplu de dezechilibru emotional datorat unei prea mari detasari de mama, fie prin neglijenta fie prin contracarare a unui atasament prea puternic. Lumea se plange in general de „complexare” in fata unei astfel de situatie insa in acest caz complexul (matern) in doza normala este bun pentru consolidarea relatiilor afective.

Propunerea initierii exclusiv feminina a curtarii in raport cu cultura


Mai mult decat atat, cultura traditionala a dragostei insasi mai nou este pusa in fata unui nou tip de iconoclasm de aceste norme prea radicale. La nivel de elite culturale au existat sporadic astfel de sentimente de razvratire culturala. Ionoclasmul (propriuzis) din epoca bizantina sau cea moderna de la inceputul secolului al XX-lea, au fost astfel de momente radicale in istoria culturii. Insa acest tip de refuz radical al traditiei au fost doar etape trecatoare. Traditia a fost si va fi o parte importanta a culturii, asa ca nu poate fi stearsa cu buretele in mod radical. Reintoarcerea la formele uitate (s-a numit la un moment dat „postmodernism”) a fost o solutie constanta odata cu intrarea in desuet a unui curent sau unei mentalitati care si-a epuizat formele de exprimare.

Exista intr-adevar situatii in care anumite gesturi din cultura traditionala sunt dubioase relativ la normele sociale ale curtarii. De exemplu scena printului care o readuce la viata pe „Alba ca zapada”, in basmul cu acelasi nume, are un sens pentru cultura traditionala; fiind o figura regala, si personajul feminin una din clasele de jos, gestul printului nu doar ca nu era nepotrivit, ba chiar era de dorit pentru mentalitatea traditionala, conform cu regula a 4-a premergatoare curtarii . In zilele noastre visul de a accede la o clasa sociala superioara prin intermediul casatoriei nu mai este atat de arzator. Desi majoritatea femeilor inca ar considera acest gest ca fiind unul norocos, sunt destule care n-ar accepta sa fie sarutate de un necunoscut, fie el si print.

Insa aceasta situatie de incalcare flagranta a normelor sociale contemporane este rara. Cultura traditionala importanta anticipeaza normalitatea de astazi. De aceea ea este in continuare parte importanta din istoria umanitatii. Mai departe voi expune o scruta lista a unor opere de arta universala cu situatii in care regulile si etapele curtarii sunt flagrant incalcate. Iata cateva exemple din literatura:

William Shakespeare: "Marc Antoniu si Cleopatra"
"Romeo si Julieta"

Johann.W. Goethe: "Suferintele tanarului Werther"

Mihai Eminescu: "Luceafarul"
"Pe langa plopii fara sot"

Melodii celebre in care s-a folosit initierea primului contact de catre barbat sunt urmatoarele:

Elvis Presley: "The lady loves me"
"The Girl of My Best Friend"
"Fort Lauderdale Chamber of Commerce"

Beatles : „Hey Jude” 
"Michelle" 
"Come together!"

The Doors: "Alabama Song"

Guns 'N Roses: " Sweet child of mine"

Queen: "Crazy Little Thing Called Love"
"In Only Seven Days"
"You Take My Breath Away"

Michael Jackson: "Human nature"
"The way you make me feel"
"ABC"

Dan Spataru: "Drumurile noastre toate"

Toate acestea tind sa fie excluse din educatie sau blamate pentru ca contin initiativa curtarii de catre personajele masculine.

Exista argumente ce vin din zona nihilista a filosofiei culturii care critica preferinta civilizatiei pentru dragostea spirituala (fantasmatica) in timp ce ea condamna si violul (concret). Aceste argumente sunt menite sa arate in ce mod civilizatia perverteste natura instinctului spre a deveni fantasmatica, transformand individul intr-o entitate rupta de realitatea vietii. Desi acestea nu sustin clar practica violului, totusi il considera mai coerent decat minciuna supraevaluarii persoanei iubite la rang de zeitate. Probabil ca sunt unele feministe radicale care vin cu acest tip de argumente, desi eu nu le-am gasit pe undeva. Insa cele mai multe dintre ele nu se refera la acest tip de nihilism filosofic, ci la factorul sociologic al dragostei spirituale ca preambul universal la viol. Refuzul acceptarii ei ca norma sociala in afara consimtamantului de exprimare vine de la presupunerea ca deriva universal in crima sexuala. Oricum, argumentul biologic e mai puternic decat cel anarhist: nu societatea „perverteste” instinctul, ci insusi instinctul sexual feminin selectiv este care ia doar un lucru de la cel masculin. Asa ca nu vorbim despre un conflict intre civilizatie si instinct ci de unul intre cele doua forme ale aceluiasi instinct, asa cum se transfigureaza in feminin si masculin.

Occidentul este plin de oameni singuri, unii dintre ei parinti, atat barbati cat si femei. Parerea mea e ca, daca stam sa punem in balanta riscurile unui abuz venit de la un barbat Casanova cu durerea singuratatii, atunci merita riscat. Rigiditatea fata de initierea masculina a curtarii evita abuzurile emotionale la nivelul varstei de 35-40 de ani. In acea perioada a varstei o mare parte dintre femei adopta o viziune feminista in ceea ce priveste initierea relatiilor amoroase, fara a deveni neaparat militante de facto. Dar, in acelasi timp, la aceasta varsta si pe aceasta mentalitate dispar si cuplurile. Rezultatul este o accentuare a distrugerii vietii de cuplu, deja afectata de mentalitatea corporatista. Sansele ca o astfel de mentalitate sa fie ocolita de barbati si de esuare in intemeierea unui cuplu sunt foarte mari. Multe feministe inteleg si accepta acest lucru. Din aceasta cauza a aparut un conflict intre feminismul radical si cel moderat pe aceasta tema despre care voi detalia in articolul urmator .




3 decembrie 2018

4.10. Propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii în raport cu natura psio-afectiva umana

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii. 

4.10. Propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii în raport cu natura psio-afectiva umana


Acest articol este continuarea celui precedent

a. Conflictul dintre forma ancestrala si cea civilizata a instinctului sexual


La nivelul bazic al instinctului sexual din lumea animala etapa a 3-a a curtarii in perioada de rut nu inseamna refuz absolut al imperecherii. Refuzul categoric al femelei spre imperechere in lumea animala se intampla doar cand maternitatea se suprapune peste perioada de rut a masculului, conform cu ciclurile anotimpurilor. Acesta este cazul ursului, unde maternitatea dureaza cam 18 luni. Femela nu poate accepta imperecherea atunci cand se afla deja in stare maternala, pentru ca gestatia i-ar afecta dezvoltarea puiului deja existent. Desi este mai mica decat masculul, totusi devine foarte violenta atunci cand un mascul incearca sa se apropie de ea si puiul ei. Asa se intampla si la lei. Atata timp cat alapteaza, femela nu intra in calduri si nu e interesata de imperechere. Insa daca grupul e preluat de alti masculi, ei ucid mai intai puii pentru ca femelele sa reintre in calduri, si abia apoi se pot imperechea cu ele.

In perioada de rut refuzul femelei este doar provizoriu. El este doar intarziere pana in momentul propice ovulatiei femelei sau incalzirea masculului pentru atingerea apogeului formei fizice. Masculul dominant este cel ce decide refuzul categoric al imperecherii in perioada de rut pentru masculii inferiori. Femela se poate imperechea si cu un mascul inferior daca masculul dominant permite asta sau e suficient de abil sa scape de represaliile acestuia. Asa ceva se intampla la caracatita, unde cate un mascul inferior fizic il inseala pe cel dominant, luand aparenta unei femele aproape de a intra in calduri. Cel dominant il tolereaza in preajma femelelor, crezand ca e femela; insa intr-o clipa de neatentie al celui dominant, cel inferior isi schimba repede pigmentatia si se imperecheaza cu una dintre ele. De asemenea unii masculi din specia Garter de serpi secreta feromoni feminini pentru a fura caldura celorlalti masculi, care chiar il iau drept femela si incearca sa se imperecheze cu el. Desi la aceasta specie nu exista mascul dominant, totusi competitia e mare si se imperecheaza doar cel cu abilitati fizice mai mari. Acest truc de preluare a caldurii de la ceilalti ii ofera sanse mai mari acestor masculi inselatori de a se imperechea cu femelele, aflate in inferioritate numerica.

La om lucrurile sunt mai complicate. In primul rand nu exista o perioada de rut, asa ca omul se poate imperechea pe toata perioada anului. Apoi, omul poseda arme letale, ceea ce a exclus lupta dintre masculi pentru dominatie asupra femelelor, conform ierarhiilor luptelor libere din lumea animala. Cel mai puternic mascul uman poate fi invins de cel mai slab, prin siretlic sau ambuscada. Prin urmare, nu exista un barbat dominant, care sa impiedice imperecherea unei femei cu unul inferior, daca ea doreste asta. Exista competitie intre barbati in diferite domenii, care aduc popularitate celui mai abil si accesul la cea mai dorita/atractiva femeie. Insa superioritatea unuia nu implica excluderea celorlalti din spectrul femeilor disponibile spre imperechere. Cu unele exceptii, barbatii dominanti se limiteaza la o singura partenera asa ca raman femei si pentru cei inferiori pe scara ierarhica. Astfel ca in civilizatia umana rareori au existat razboaie pentru cuceriri de femei. De obicei razboaiele s-au creat si inca se creeaza pentru resurse si alte interese de acest fel. (Mi-am schimbat aceasta idee odata cu documentarul "The international politics sadism", in care am aratat ca cele mai multe razboaie au fost create din interese sadic-ucigase si sociale)



Civilizatia i-a adus instinctului sexual feminin acest rol nou de a respinge categoric avansurile unui barbat pe care femeia il considera inferior. Societatea umana in toate formele ei de organizare a venit in sprijinul acestui nou rol al femeii, condamnand violul. Dar, o astfel de supraornamentare a instinctului a intrat in conflict atat cu forma sa ancestrala, cat si cu normele precurtarii existente in diferite comunitati si descrise aici  si aici . Apoi, instinctul masculin sexual ancestral nu raspunde la simplul refuz (cultural) feminin. Desigur, societatea niciodata nu va accepta ca el sa se manifeste liber, fara restrictii. Urmand aceasta regula, binecunoscutul slogan feminist „nu inseamna nu”, este total indreptatit si justificat. Nici un barbat nu trebuie sa continue curtarea sau avansurile fata de o femeie care nu arata interes clar spre asa ceva.

b. Refuzul categoric instinctului sexual feminin spre imperechere in cultura umana


Pedepsele aplicate de societate pentru incalcarea acestor norme inhiba pulsiunea sexuala (instinctuala) a barbatilor care ar trece peste consimtamantul femeii si ar recurge la viol. Dar asta nu inseamna ca daca este inhibata in actiunea exterioara, ea ar fi cumva prohibita si la nivelul radacinii pulsionale. Realitatea psihologica a aratat ca inhibitia exterioara a unei pulsiuni nu conduce la eradicarea ei din campul vectorilor de dorinta. Datorita faptului ca pulsiunea sexuala (instinctuala) este mai veche si mai puternica decat aceste norme ale civilizatiei, ea ramane activa. Chiar daca este controlata de aceste norme, ea astepta in latenta un moment de relaxare a acestor gardieni psihici pentru a iesi la suprafata. Si, pe masura ce pulsiunile sunt reprimate, ele acumuleaza energie si lovesc mai puternic in aceste garzi ale civilizatiei incastrate in mintea umana.

Instinctul sexual masculin, atat uman cat si animal, raspunde prin contractare pulsionala doar la conflictul cu complexul traumatic antrenat de bataia adversarului. Insa bataia dintre masculi poate tempera pulsiunea sexuala doar provizoriu. De aceea inhibitia instinctuala este doar temporara. Daca nu este ucis sau lasat cu invaliditati in urma luptelor, pana la urma masculul invins isi va lua revansa in fata rivalului. Insa asa ceva nu poate fi acceptat in civilizatia umana. Incercarea de apropiere a unui barbat de o femeie nu mai poate fi stopata conform modelului salbatic din lumea animala, adica prin violenta inainte de savarsirea propriuzisa a unei fapte criminale. Tipul acesta primitiv de rezolvare a unor astfel de conflicte nu mai poate fi folosit in societatea umana a statului de drept *. Un raspuns violent al unei autoritati oarecare fata de o initiere discreta sau explicita a curtarii este nejustificabil, dupa cum am aratat aici . De aceea, inhibat prin norme sociale, instinctul sexual va presa constant pentru exprimari camuflate sau modificate formal, dupa modelul descris de psihanaliza.

Peste acest model de confuzie psiho-instinctuala s-a suprapus si fenomenul mobilitatii omului modern. Perspectiva relocarii a dus fie la separarea cuplurilor fie la refuzul suplimentar al femeilor de a se implica intr-o relatie cu barbati din mediile sociale pe care vor sa le paraseasca. Asa ceva a adus o problema in plus. In trecut oamenii rareori isi paraseau comunitatile. Asa ca partenerul de viata era ales dintr-un spectru limitat de potentiali parteneri. Stilul de viata contemporan, cu mobilitatea si idealurile sale sadite in sufletul omului de rand, a facut ca potentialii parteneri sa isi doreasca mai mult decat o relatie tipica in respectiva comunitate. Daca cineva isi doreste sa urce pe scara sociala si sa ajunga intr-un loc diferit decat cel in care se afla, atunci acea persoana e mai putin disponibila sa intre intr-o relatie specifica acelei comunitati. Atat femeia cat si barbatul aflati in aceasta situatie comunica intr-un fel sau altul disponibilitatea naturala de a intra intr-o relatie. Insa idealurile lor sunt mai inalte decat cele intrevazute de relatia cu pretendentii din mediul proxim, asa ca nu accepta construirea de relatii cu ei. Asa ca discrepanta originara de interese ale instinctului sexual masculin si cel feminin a fost dublata de aceste idealuri mult prea mari pe care individul le are dinspre ideea de cuplu.

c. Logica binara Da/Nu pusa in fata logicii complexe a instinctului sexual


Am aratat in articolele anterioare ca reintoarcerea la principiile de baza ale bunelor maniere  , regasite in regulile si etapele premergatoare curtarii, poate rezolva multe din problemele contemporane ale abuzurilor emotionale. Insa ele au un punct slab, care le face sa esueze in scopul lor. Conform cu dinamica ancestrala a instinctului (consolidata in lumea animala), aceasta inhibitie exterioara poate fi ocolita de pulsiunea devenita din ce in ce mai puternica. Aceasta supraexcitatie instinctuala poate gasi o fisura in baricada normelor sociale care o inhiba. Acest punct slab este etapa a 3-a premergatoare curtarii, privind cumpanirea femeii . Aceasta regula incurajeaza exprimarea pulsiunii sexuale in mod sublimat, prin dragoste spirituala. Asa ca, tinand cont de presiunea atinsa, ea isi gaseste pe aici o portita de manifestare.

Pentru instinctul sexual feminin uman etapa a 3-a premergatoare curtarii este decisiva si poate face diferenta intre imperechere sau nu. Dar, in lipsa unor pretendenti superiori fizic, moral sau social, etapa aceasta tinde sa ofere in paralel semnale opuse celui de refuz. Ambivalenta aceasta in semnal este specifica dinamicii instinctului sexual feminin. Ea nu este originata in factorul psihopatologic isteroid, desi acesta el o poate amplifica, conform cu reperele sale afectiv-comportamentale. Insa semnalul contradictoriu fata de persoanele de sex opus este parte din instinctul sexual feminin, asa cum s-a consolidat el de-a lungul milioanelor de ani de evolutie. La animalele de prada observam comportament agresiv al femelei in calduri fata de masculul atras de feromonii secretati de ea. Instinctul sexual feminin uman nu e departe de emiterea unor astfel de mesaje contradictorii.

De aceea, tot ce declara o femeie in materie de dragoste sau partener sexual trebuie luat si in sens negativ. Cei structurati cu o minte analitica, logica (de cele mai multe ori barbati, dar si femei) nu pot intelege asta. De aici si celebrele glume cu incapacitatea barbatului de a intelege dorinta femeii. Femeile, la randul lor glumesc pe seama unilateralitatii masculine in interpretarea semnalelor feminine, si o pun pe seama obtuzitatii sexuale masculine. Ignorarea semnalelor negative din mesajele ambivalente feminine este specifica logicii binare Da/Nu, specifice mentalitatii practice masculine. Insa si instinctul dar si psihicul masculin emit semnale contradictorii, autoreglative. Presiunea unui libido deja reprimat, (dar nu anihilat, si tocmai de aceea ajuns astfel foarte puternic) isi gaseste exprimarea prin aceasta etapa a 3-a a precurtarii. Pe fondul emiterii feminine de semnele ambivalente, instinctul sexual si psihicul masculin le preia doar pe cele pozitive, chiar daca ele sunt mai slabe. Refuzul categoric al femeii de a accepta curtarea este interpretat de instinctul sexual masculin ca pe o invitatie de plusare spre a scoate cea mai buna versiune a sa.

El isi creeaza astfel o realitate proprie pozitiva, percepand doar aceasta latura permisiva a mesajelor ambivalente emise de instinctul sexual feminin. Aici atat instinctul cat si psihicul preiau carmele judecatii precum o psihoza, creandu-si propriile fantasme. In ciuda semnalelor de refuz ale femeii, indiferent daca concomitent cu ele se manifesta si semnale de acceptare, judecata masculina presata de un libido puternic va percepe doar pe cele pozitive. Cu cat refuzul ei de a intra intr-o astfel de relatie este mai categoric, cu atat el este interpretat de pretendenti in mod natural ca facand parte din cochetaria specifica etapei a 3-a . De aceea feminismul a si tinut sa afirme cu tarie ca „nu inseamna nu”, contracarand propriile semnale pozitive manifestate concomitent. Aceasta autoreglare accelerata a semnalelor contradictorii face ca tautologia „Nu inseamna nu” sa se transforme in „nu inseamna nu, adica nu”, pe masura ce vehementa refuzului este dublata de semnale pozitive ambivalente si mai evidente.

Pentru logica binara (matematica) aceste semnale se exclud unele pe altele fara sens. Insa pentru interesul principial al instinctului sexual feminin, logica acestui semnal contradictoriu este perfect justificabila. Ea se manifesta conform cu etapa a 3-a premergatoare curtarii si are rolul de a selecta cele mai bune gene ale masculului aflat in cea mai optima forma. Scopul ei este acela de a da cat mai mari sanse de supravietuire puilor si dezvoltarii speciei. Instinctul pare primitiv dar e mult mai evoluat decat dispozitivele logicii binare. El nu se poate reduce la o masina de calcul care functioneaza cu valori de genul „adevarat” sau „fals” ** .

Atat barbatii cat si femeile considera ciudatenia afectiv-comportamentala specifica fiecaruia ca fiind naturala pentru ca fiecare o simt asa in natura lor. Fiecare ignora propria perceptie deformata a propriilor dorinte si le judeca pe cele ale sexului opus dupa criteriile reductioniste ale acestei logici binare. Acuzate din exterior sau de propria perceptie logic-binarista de ambivalenta, femeile isi scot la lumina semnalele negative date barbatului refuzat. Conform acelorasi prejudecati ale logicii binare si barbatii ignora semnalele negative datorita presiunii orbitoare a instinctului care cauta portite de satisfactie. Aceasta presiune instinctuala se manifesta si la femeile insele prin semnale scapate de controlul vehementei refuzului. Si unii si altele insa pierd din vedere dinamica foarte complexa a psihicului, mult mai complexa decat cea a masinilor contemporane.



Nu putem accepta manifestarea libera a instinctului sexual care ar duce la violuri, dar acesta nici nu poate fi stopat subit cu un „nu” repetat obsesiv. Iar teoria initierii exclusiv feminine a curtarii exact asta face. In acelasi fel, nici „da”-ul feminin nu inseamna tot timpul „da”. Pentru intelegerea umana din acest moment al civilizatiei instinctul sexual pare o entitate psihopatologica ambivalenta in comunicare si comportament. Numai faptul ca ne-a adus pana aici trebuie sa ne convinga ca el nu este lipsit de strategie. Instinctul sexual determina un comportament foarte sofisticat menit sa atinga scopul sau primordial, respectiv selectarea spre reproducere ale color mai performante gene si sansele maxime de supravietuire a puiului si speciei.

d. Dinamica psiho-afectiva a dragostei spirituale


Acest conflict intre normele sociale si instinct, sau intre pulsiunilor contradictorii ale instinctului insusi, este generator de cultura si de psihic in general, conform cu fenomenul psihic al sublimarii descris de psihanaliza. Asemenea unui animal de prada starnit de fuga prazii sa o urmareasca, si barbatul refuzat de o femeie este starnit sa dea si mai mult si sa o impresioneze spre a forma un cuplu cu ea. Pasiunea starnita pentru persoane nepotrivite, iubirile imposibile, se intampla si astazi, dupa ce regulile acestea s-au mai elasticizat. Barbatii slabi incalca in mod brut aceste norme si recurg la viol, atunci cand pot. Insa cei mai dotati intelectual si spiritual recurg la o incalcare diferita, fantasmatica a acestor norme, in mod cultural.

Regulile curtarii sau cele premergatoare ei sunt menite sa protejeze cuplurile sudate, sau sa interzica barbatilor de tip omega sa aiba acces la femei situate peste statutul lor social, conform cu insusi principiul selectivitatii instinctului sexual. De fapt aceasta caracteristica este specifica instinctului sexual al celor bine plasati pe scara sociala. Pentru cei aflati la baza piramidei sociale, instinctul le comanda exact invers, respectiv sa incerce sa curteze o persoana aflata pe o treapta sociala superioara. Un astfel de comportament apare conform etapelor apropierii dintre sexe in sensul imperecherii, asa cum s-au consolidat inca din lumea animala. Dar cei din clasele superioare nu au fost total feriti de experienta incalcarii acestor norme pe care tocmai clasa lor a instaurat-o. In epocile trecute in aceasta situatie putea ajunge oricine avea ghinionul sa isi piarda partenerul. Numeroasele boli si razboaie au dus la asa ceva. Regulile sociale exterioare privind curtarea au functionat o perioada insa instinctul sexual a fost mai puternic uneori si le-a spart.

Un astfel de sentiment de dragoste intensa are dezavantajul general ca incalca intr-adevar principiile etapizarii traditionale premergatoare curtarii, fiind prea explicit in etapa a doua . Am descris in acel articol care sunt riscurile ignorarii acestor etape. El poate sa incalce inclusiv regulile clar afirmate in comunitate, precum cea a inelului/verighetei. Aceasta este o regula mult mai clar afirmata pentru toti membrii societatii decat codul bunelor maniere. Aceasta institutie reuseste sa comunice faptul ca respectiva persoana se afla intr-o relatie stabila si ca aceasta relatie este protejata de regulile si restul institutiilor societatii insasi. Insa, in anumite cazuri, inelul/verigheta de pe degetul persoanei fata de care s-a aprins o pasiune mai mult intretine acest foc, decat sa-l stinga. Incercarea de curtare contrar acestor reguli va aduce probleme deoarece aceste institutii sociale sunt atacate. Si prin ele este atacat insusi fundamentul societatii.

Insa, pe de alta parte el ridica in mod sincer persoana iubita mult deasupra oricarei alte persoane. Cu cat pasiunea pentru persoana iubita e mai puternica, cu atat in instinctul sexual sublimat se uneste cu cel matern (anaclisis) si cu complexele sale adiacente. Si, cu cat absoarbe mai multe astfel de pulsiuni din proximitatea sexualitatii, cu atat dragostea devine o religie personala a celui ce trece prin aceasta experienta. In mod ciudat, prin astfel de stari trec tocmai persoanele care nu consimt la institutiile religioase traditionale recunoscute de stat. Dimpotriva, cu cat o persoana e mai credincioasa conform principiilor acestor institutii, cu atat sublimarea catre un potential partener sexual este mai redusa. Se poate spune ca imaginea parentala este mai coerent proiectata in persoana unei entitati imuabile (Dumnezeu) decat in cea a unei persoane concrete, cu defectele si viciile sale. Mircea Eliade a descris foarte fidel acest „ateism”, care isi creeaza propria religie in lucrurile mercantile. Dar tocmai din acest motiv el e mai curand un nihilism traditionalist decat un ateism in adevaratul sens al cuvantului.


Din acest punct de vedere acest sentiment nu numai ca nu incalca unul dintre principiile codului bunelor maniere (punerea interlocutorului mai presus), dar si devine model pentru acest mod de a relationa cu cineva. Ei bine, societatea nu doar ca accepta asa ceva, dar il si cauta cu obstinatie. Oricine isi doreste o astfel de evaluare din partea cuiva. Intensitatea acestui sentiment il face de dorit de femeile care n-au trait o astfel de experienta. Dragostea precum in povesti aduce si anumite riscuri precum cele descrise de mine aici . Dar majoritatea femeilor sunt dispuse sa-si asume riscurile incalcarii regulilor si etapelor premergatoare curtarii, precum adolescentii care sar si ei peste ele graba de a trai asa ceva cat mai repede.

Majoritatea feministelor (inclusiv unele radicale ) nu vor sa interzica exprimarea unor astfel de sentimente explicite, atunci cand ele sunt autentice. Problema consta in criteriile de autenticitate dupa care ele decid care sunt autentice si care nu. La aceasta nesiguranta contribuie si nestatornicia acestui sentiment pe termen lung, chiar daca e sincer si trait cu intensitate maxima. Fie ca se deriva in relatie amoroasa sau nu, dragostea spirituala se termina dupa o anumita perioada, fie de durere fie de satisfactie. In primul caz ea devine „invatatura de minte”, deoarece o dragoste netraita provoaca mai multa suferinta decat fericire. In celalalt caz devine obisnuinta si ulterior poate chiar plictiseala. Incetarea comunicarii din primul caz si scaderea intensitatii ei provoaca suferinta si femeii, nu doar barbatului refuzat. De aceea unele femei se indoiesc de autenticitatea ei originara.

Pe aceasta tema am gasit putine dezbateri intre feministe deoarece e foarte greu de ajuns la un punct comun intre ele. Sunt unele feministe care vor interzisa comunicarea si a sentimentelor de dragoste spirituala, pe motiv ca ar provoca disconfort conform acestei lipse de discretie in exprimare care incalca regula a 2-a a precurtarii. In acest punct feminismul ia o alura ultraradicala, ce intra in conflict nu doar cu feminismul moderat dar si cu cel radical. Acele prostituatele ascunse, acele femei isteroide si acele lesbiene care se ocupa cu astfel de militantism (repet, nu toate aceste categorii sociale sunt feministe) relationeaza diferit la semnalele de dragoste spirituala.

Pentru prostituatele ascunse un barbat care se indragosteste in acest mod de ele este de dorit, pentru ca le creste „valoarea” pe piata amorului in ochii potentialilor clienti. Daca e si bogat atunci el divine insusi „sensul vietii”. Pentru femeile isteroide, un astfel de barbat indragostit spiritul e de dorit, pentru ca le alimenteaza narcisismul. Insa povestea tine doar pana in momentul in care el da semne ceva mai clare ca ar dori o relatie. Si atunci, de obicei, lucrurile devin ceva mai complicate, deoarece isteroida poate arata ostilitate la semnele lui explicite. Unii isi mentin pasiunea, insa altii isi pierd rapid interesul. Iar acest fapt ii creeaza isteroidei un sentiment de abandon care se poate manifesta prin ostilitate maxima fata de el in diferite contexte sociale. In acest moment al evolutiei pasiunii lui, ele sustin teoria ultraradicala a interzicerii comunicarii si sentimentelor de dragoste spirituala. Insa daca apare la orizont un alt barbat indragostit de ele isi schimba iarasi optica, si chiar pozeaza un inceput de relatie special pentru a-l umili pe primul… Pentru lesbiene, un barbat indragostit spiritual de ele le poate oferi un oarecare sentiment de satisfactie. Insa nici ele nu raspund pozitiv unor semnale explicite din partea lui in sensul construirii unei relatii amoroase, din motive de orientare sexuala. Si, si lor le displace cand acesta inceteaza sa mai arate interes pentru ele. Din aceasta cauza nu exista unanimitate in privinta acestei teme. Unele dintre feministe oscileaza intre a accepta si a interzice comunicarea nesolicitata a sentimentelor de dragoste spirituala. Despre cele care isi mentin in mod vehement pozitia in interzicerea comunicarii sale conform cu teoria initierii exclusiv feminine a curtarii voi scrie mai detaliat in articolul urmator.

* Putem aici intrevedea in interesul de interzicere a initierii masculine a curtarii o dorinta a insusi instinctului sexual feminin bazic de a vedea doi masculi stabilind ierarhia, inainte de a-i oferi acceptul celui mai puternic pentru imperechere.

** Pentru niste obiecte care functioneaza singure, aceste dispozitive par niste minuni, iar creatorii ei niste dumnezei. Insa sa nu uitam, tehnologia noastra cea care pare superavansata nu a reusit inca sa creeze o banala aripa de libelula.