Manifestul societăţii automatiste
1.3. Relatia de fals liber schimb
Acest articol este continuarea celui precedent
Retributia mai mult sau mai putin simbolica acordata executantul modern de ordine in urma muncii prestate catre angajator se diferentiaza net de lipsa principiala a unei relatii libere de schimb din cazul sclaviei clasice. Cu toate astea nici aici diferenta nu e prea mare deoarece e usor de inteles ca cei mai eficienti sclavi erau incurajati si in acele timpuri ca si astazi prin „cadouri” speciale. In acelasi fel sclavele amante aveau privilegii mai mari decat celelalte, cam ca si astazi... Acordarea timpului liber zilnic sau pe perioade mai lungi (concedii platite) dar si a posibilitatii de demisie sunt alte cateva elemente de diferentiere intre sclavia clasica si statutul modern de angajat.
Retributia neechitabila este un alt punct comun intre anumite relatii moderne de munca si sclavia clasica. Sclavul clasic nu era platit decat cu cele necesare unei minime existente. Daca retributia primita in schimbul muncii sale este doar hrana si adapostul, fara posibilitate de diversificare a satisfactiilor si cu discriminari sociale profunde, atunci sclavia este una clasica. Dimpotriva, relatiile libere de munca permit o clara diversificare a implinirii nevoilor vietii cotidiene. Insa daca retributia este prea mica, neconforma cu valoarea mai mare a muncii depuse, atunci executantul modern de ordine este practic la fel de neretribuit ca si sclavul clasic.
Se poate observa aici o pacaleala de forma liberului schimb intre retributie si munca prestata, acordandu-i mai mult simbolic executantului modern de ordine o oarecare retributie tocmai spre a parea liber si diferit de sclavul clasic. Exista un interes al angajatorului de camuflare a acestei crime intr-un invelis respectabil are scopul evitarii revoltei specifice a sclavului, dar si a obtinerii sustinerii din partea opiniei publice in cazul inecarii in sange a unei potentiale revolte. Atunci cand schimbul retributie contra munca este unul neconcordant cu piata libera (neinfluentata de manipulari si alte manevre de inginerie sociala), deja vorbim de sclavie. Gradul de sclavie infiltrat in aceste relatii libere de munca este direct proportional cu discrepanta dintre valoarea reala a muncii prestate si cea apreciata de beneficiarul ei.
Acest tip de relatie se poate numi sclavie de fals liber schimb pentru ca munca oferita de cel ce o presteaza nu este suficient de echitabil platita de cel ce beneficiaza de ea, la fel ca in cazul sclaviei clasice. Acest tip de sclavie a fost dezvoltat in special de comercianti. Mentalitatea burgheza de secol XVII-XIX s-a perpetuat in mentalitatea contemporana a afacerilor, inlocuind sclavia clasica de sorginte feudala. De exemplu, daca un astfel de comerciant convinge sau forteaza prin diferite mijloace pe cetateanul X sa cumpere un oarecare obiect functional la o valoare de 1000 de ori mai mare decat cea reala a pietei, acest lucru este o escrocherie in proportie de 999/1000. 1/1000 este raportul exact intre valoarea reala a elemntului de schimb si ceea ce este munca neacoperita de acest schimb. Diferenta intre valoarea produsului primit si cel cedat in aceasta relatie de schimb este un furt in toata regula.
Daca bunul oferit la schimb catre un astfel de escroc comerciant este un alt obiect, atunci relatia de schimb in cauza este una de inselatorie. Daca schimbul se face contra unei prestari de servicii, eventual pe termen lung, atunci acesta este un semn de sclavie infiltrata in relatia de munca retribuita. Retributia este in acest caz doar o pacaleala specifica comertului ce poate fi depistata sau nu. Din pacate, in societatea moderna exista institutii speciale de mistificare si ridicare la rang de religie a valorii unor obiecte sau servicii tocmai pentru inrobirea celor care se prind in vrajile lor.
Din pacate, sunt foarte multe produse care par doar inovatoare datorita reclamelor mincinoase ce li se fac sau a designului seducator, dupa cum am aratat aici . De cele mai multe ori ele doar creeaza iluzia unui produs inovator. Iar comercializarea lor la preturi mai mari decat merita este principiul practicilor sclavagiste supravietuitoare in relatiile de aparent liber schimb din epoca moderna. Se poate vorbi aici despre o adevarata sclavie insulara sau partiala, subtil infiltrata intr-o relatie contractuala de liber schimb intre angajator si angajat din perioada moderna. Din nefericire multe astfel de relatii contractuale de liber schimb devin relatii abuzive pe fondul acceptarii termenilor contractuali de munca, adica a lipsei de reactie a victimelor.
Trebuie insa precizat categoric ca nu orice profit este echivalent cu sclavia. Nu orice profit este imoral. Sa ne imaginam un inventator care usureaza munca intregii comunitati sau societati in urma inventiei sale. Astfel, activitatea lui creste standardul de viata atat al celor implicati in punerea in practica a acesteia cat si a tuturor membrilor comunitatii sau societatii. Daca el realizeaza profit din comercializarea produsului lui, conform liberului schimb cu membrii comunitatii si fara manipularea pietei, atunci il obtine pe merit. Aici este intr-adevar vorba de o situatie win-win cand fiecare are de castigat de pe urma acestui produs inovator. Societatea ii este datoare sa-l recompenseze pe acest om emblematic. Ea chiar trebuie sa incurajeze existenta acestui gen de profit just si sa investeasca in formarea acestor oameni conform interesului natural spre evolutie a civilizatiei umane. De exemplu Bill Gates isi merita statutul sau social datorita inovatiilor pe care compania pe care a creat-o le-a facut in societate, cu schimbari profunde in viata tuturor. Acest text nu ar fi putut fi citit fara revolutia sociala facuta de echipa lui si a echipelor rivale. Ramane desigur de discutat in ce masura el a fost echitabil in unele practici cu proprii angajati, insa nu el a creat sistemul ci l-a preluat asa cum l-a gasit.
Karl Marx identifica profitul cu exploatarea sociala. Din punctul lui de vedere, profitul se realizeaza prin faptul ca executantul modern de ordine este retribuit cu mai putin decat ar merita, in timp ce patronul obtine profit prin valorificarea a ceea ce el a numit „plusvaloare”. Dupa cum se vede, el a avut dreptate in cazul unui profit exagerat, inechitabil si fara ridicarea standardelor de viata a celor implicati in realizarea lui. Dar s-a inselat atunci cand a crezut ca orice fel de profit este imoral. Desigur, Marx era influentat de ideile naive si insuficient documentate ale lui J.J. Rousseau despre frumusetea societatii primitive care pare egalitarista. Pornind de la acest ideal, el a si dezvoltat teoria comunista a egalitatii tuturor, la fel de idealista ca si cea a lui Rousseau. Ulterior insa antropologia culturala a aratat foarte clar ca in societatile primitive exista stratificare sociala foarte vizibila, stabilita atat pe criterii culturale (totem) cat si pe baza abilitatilor personale, ca in orice comunitate sau societate. Majoritatea speciilor avansate de animale au diferente mai mari sau mai mici intre membri. Cei mai evoluati sunt si cei care duc mai departe genetic specia, avand statut superior. Existenta profitului si a diferentelor de clasa sociala pe criterii de pricepere, abilitate si altele, este un fapt natural. Desigur, ramane de discutat in ce masura profitul din activitati economice este suficient pentru a deveni un criteriu general al valorilor umane, dar asta e o alta tema de discutie.
La polul opus fata de cel al lui Bill Gates, exemplificat mai sus, este George Soros. Acesta nu isi merita statutul de om bogat in societatea contemporana. El doar a speculat bursa si s-a imbogatit imoral, fara a inova sau inventa ceva care sa fi schimbat radical in bine viata oamenilor. Din pacate, societatea contemporana este sufocata de acesti oameni ajunsi bogati pe nedrept. Orice fel de astfel de falsa inovatie sau orice inginerie sociala, care implica pierderea libertatilor cetatenesti sau a standardelor de trai, sunt semne ale sclavagismului camuflat in relatii de liber schimb. Apoi scaderea standardelor de viata sunt explicate de politicieni prin diferite stratageme pentru a-i convinge pe cetateni sa le accepte si astfel tagma lor guvernata de corporatii si servicii secrete sa obtina profit de tip sclavagist. De exemplu razboiul din Irak si acordarea artificiala de credite neperformante din partea bancilor catre potentialii rau platnici sunt practici sclavagiste. Ele au servit drept falsa explicatie data cetatenilor pentru acest fenomen. De asemenea, exploatarea neecologica a mediului, prin taierea masiva a padurilor sau fracturarea hidraulica ce polueaza apele sunt manevre economice care nu conduc la ridicarea standardelor de viata ale intregii comunitati, ba din contra, conduc la scaderea lor. Aceste actiuni sunt identice cu cea a privatizarii apei, despre care am amintit mai sus, si constituie practici de sclavie moderna.
Teoria plusvalorii a fost amendata pe buna dreptate de numerosi filosofi si sociologi ulterior. Nu este momentul aici a unei expuneri ale lor. Dar Marx a avut dreptate analizand diferentele prea mari intre bogati si saraci. Astfel de diferente sunt datorate unei manipulari a pietei specifice relatiilor abuzive de munca. Existenta a unor astfel de oameni bogati pe nedrept precum George Soros implica si existenta si a saracilor pe nedrept. Acesti bogati nejustificat doar au speculat sistemul social pentru a ajunge in pozitia in care sunt, fara sa adus ceva imbunatatire societatii. Statutul lor de trisori sociali are reculul in extrema cealalta, respectiv a celor care nu primesc de la societate ceea ce li s-ar cuveni.
Din pacate, destul de rar se intampla ca profitul sa fie impartit echitabil cu ceilalti membrii ai comunitatii in general sau chiar cu cei care au contribuit direct la obtinerea lui, in speta angajatii. Cel mai important indiciu pentru observarea acestui fapt este numarul saracilor si infractorilor. Cele doua categorii de oameni sunt intercorelate. Acesti oameni au un standard de viata mai scazut decat cel al triburilor de primitivi. Ei se hranesc cu gunoaie si risca sa se imbolnaveasca datorita microbilor si substantelor toxice care polueaza spatiile urbane. De asemenea, ei sunt de cele mai multe ori dependenti de substante psihoactive si risca sa moara de frig in zonele reci. Se vede de la o posta faptul ca standardul de viata a acestor oameni este mult sub cel al primitivilor. Argumentul ridicarii standardelor economice adus de expansiunea capitalista in zonele primitive ale lumii are aceeasi valoare precum cel al colonialistilor din secolele trecute, prin rastalmacirea grotesca a conceptiilor sociale ale lui Isus. In astfel de practici se pot vedea cele mai odioase apucaturi ale fiintei umane.
Astfel de practici de influentare negativa a mediului social si natural doar creeaza o oarecare impresie de liber schimb si cosmetizeaza sclavia salariala intr-un mod mai mult sau mai putin vizibil. Daca angajatorul isi plateste angajatul cu o retributie mult sub valoarea de piata a muncii pe care el o ofera la schimb, atunci acest tip de relatie de munca este infestata de sclavie. In acest caz Marx are dreptate cu amendarea plusvalorii exagerate in conditiile in care „partenerul” nu progreseaza social direct proportional , sau chiar experimenteaza o regresie sociala.
In urmatorul articol voi insista pe ascunderea, camuflarea surselor de amenintare a sclavilor moderni pentru deturnarea revoltei lor catre alte tinte decat cei vinovati de organizarea si intretinerea crimei sclavagiste.