Manifestul societăţii automatiste
1.2. Profitul nejustificat
Acest articol este continuarea celui precedent
Conform viziunii oficiale, sclavul este acel servitor sau muncitor din trecut care poate fi vandut, pedepsit sau chiar ucis de catre stapanul sau. Desigur sclavul nu are dreptul sa paraseasca locul de munca. O astfel de relatie de munca este interzisa astazi. Ea mai exista doar la nivelul organizatiilor mafiote neoficiale. Executantul modern de ordine se deosebeste net de sclavul clasic din acest punct de vedere. El nu este ucis si nici nu este pedepsit corporal daca isi da demisia de la locul de munca sau daca refuza sa munceasca mai eficient. De asemenea, angajatorul sau nu il vinde unui alt angajator. In societatea moderna nu este nevoie de asa ceva. Problema societatii moderne este a-l convinge prin diferite mijloace sa accepte statutul de supus. Daca un angajator vrea un angajat mai performant atunci este suficient sa ii acorde un salariu mai mare si el vine singur.
Aceste deosebiri sunt considerate nete, insa in articolele urmatoare voi arata ca nu acestea sunt principalele elemente de diferentiere, desi si ele sunt importante sub aspectul moral. Apoi, dincolo de deosebiri, intre cele doua tipuri de relatii de munca exista asemanari mai mari sau mai mici. Cea mai importanta asemanare dintre ele este subordonarea. Si sclavul si angajatul accepta ordine de la stapan sau angajator. Dar nu orice fel de relatie de subordonare este echivalenta cu sclavagismul sau cu statutul de executantul modern de ordine. Conceptul de „subordonare” este mai larg decat cele de „sclav” si „angajat” insumate. Exista subordonare diferita atat de cea a sclavului cat si de cea a angajatului. De exemplu, un copil care se afla sub comanda parintilor sau tutorilor nu este un sclav. Adultii din jurul copilului sunt supervizori ai comportamentului sau de experimentare si integrare sociala. Ei il ajuta sa evite greselile ireversibile sau sa poata trece mai usor peste cele facute din lipsa de experienta.
Apoi, subordonarea sclavului este diferita de cea a executantului modern de ordine. Un adult care accepta o subordonare fata de comenzile unui alt adult nu este neaparat un sclav. Originar, omul vrea sa faca servicii societatii daca si societatea il respecta si ii aduce serviciile ei. Acesta este principiul evolutiei omenirii si fiecare om il are in sange bine intiparit. O comanda primita de la un client pentru un anumit produs sau serviciu nu este neaparat o relatie de sclavie desi in acest caz exista o relatie de subordonare: unul ordona iar celalalt executa ordinul. Aici vorbim despre o relatie de schimb liber de produse si servicii. Acest tip de relatie de munca este subordonare parteneriala. Beneficiarul ofera la schimb un produs sau un serviciu echivalent cu valoarea lui stabilita general pe piata libera, conform cererii si ofertei tuturor participantilor la piata. Aceasta relatie de schimb este fie de echipa (schimb indirect) fie de schimb direct. Relatia de schimb direct presupune un schimb simplu de produse si servicii intre doi parteneri. Relatia de schimb indirect (echipa) presupune producerea unui produs sau serviciu realizat intr-o echipa coordonata de un manager, adica celebra diviziune a muncii. Produsul este apoi schimbat in societate pe alte produse si servicii care sunt reimpartite apoi secundar membrilor echipei.
Subordonarea fata de un alt adult mai experimentat pentru atingerea unui obiectiv comun este justa cu conditia impartirii juste a profitului si fara influentarea liberului arbitru al potentialului subordonat. De exemplu un sportiv se supune viziunii antrenorului despre strategia de castigare a competitiilor in care el este angrenat fie individual fie in echipa. Antrenorul este un ghid in acest caz. El vede jocul in ansamblu. Dimpotriva, jucatorul vede jocul doar partial, limitat la spatiul in care se desfasoara. Concentrandu-se pe aceasta parte, el nu poate vedea ansamblul si are nevoie de aceasta ghidare. Avem aici o relatie de parteneriat intre autoritatea ghidului si cea a subordonatului.
Din pacate, granita dintre sclavagism si relatia libera de subordonare pentru echipa sau in schimb direct de produse si servicii este foarte fragila. Sclavia se poate infiltra pe nesimtite in interiorul acestei relatii echitabile si trebuie spus ca lacomia unui profit mai mare decat este meritat este cea care cauzeaza acest lucru. Practic in acest profit nejustificat din relatiile moderne de munca se regaseste munca neplatita de pe urma careia profita stapanul de sclav clasic. Orice tentativa de influentare intr-un fel a mediului in care se desfasoara acest schimb, in sensul unui profit disproportionat pentru o anumita parte, face ca relatia de munca sa devina una abuziva. De exemplu, sclavul antic se afla cu stapanul sau in relatie de schimb abuziv; primul ofera produse si servicii iar celalalt ofera „la schimb” viata sau integritatea corporala a celuilalt. Tinand cont ca acestea trebuie sa fie bunuri libere, a face schimb cu ele inseamna un abuz.
Subordonarea specifica sclaviei este una ermetica pentru ca beneficiarul (stapanul) nu ofera la schimb un produs sau serviciu echivalent cu valoarea stabilita general pe piata libera a produsului sau serviciului oferite de sclav. In cazul sclaviei clasice, valoarea oferita la schimb este una unilaterala, realizata conform propriei dorinte si nu cu cea a pietei libere. Cedarea unui produs sau serviciu stapanului in schimbul suspendarii pedepsei corporale sau permiterii vietii de care "beneficiaza" (!!!) sclavul clasic nu este liber schimb, ci un altfel de furt. Din pacate, zvonurile despre privatizarea apei in societatea occidentala, cam ameninta cu o intoarcere la sclavia clasica din acest motiv. Avem de a face aici cu transformarea abuziva a unui bun liber in bun economic. Dupa cum viata sclavului era „privatizata” de catre stapanul clasic, iar sclavul trebuind sa plateasca cu sclavia pentru a „beneficia” de ea, la fel o astfel de masura transforma un bun liber, respectiv apa, intr-unul economic. In prea vestita „libera” America exista zone unde colectarea apei de ploaie este ilegala iar cel care o practica risca sa suporte consecinte.
Asadar orice profit exagerat sau neechitabil in urma unei relatii de schimb implica sclavia, pentru ca el se realizeaza in urma unui abuz asupra partii vulnerabile din aceasta relatie de munca. Cu cat profitul e mai inechitabil distribuit cu atat gradul de sclavie infiltrata in relatiile interpersonale de schimb este mai mare. In cazul sclaviei clasice profitul neuniform consta in lipsa de retributie, iar relatia dintre cei implicati in ea nu mai poate fi una de schimb liber ci de furt realizat in urma amenintarii directe cu moartea. Serviciile sclavului clasic nu sunt platite conform unei relatii naturale de liber schimb, ci pur si simplu furate prin forta. In cazul sclavagismului infiltrat in relatiile libere de munca semnul sau este profitul excesiv realizat prin pacalire, fara imbunatatirea vietii celui sau celor cu care se realizeaza schimbul. De fapt retributia nu exista sau e doar una simbolica, asa ca nu se pune problema de impartire justa, echitabila a profitului realizat in urma colaborarii. Uneori nu doar ca in urma acestei relatii toxice nu se realizeaza ridicarea nivelului de trai al celeilalte parti a acordului, dar chiar se ajunge la scaderea acestui nivel. Iar rezultatul este saracie si boala, dupa cum voi arata intr-unul din articolele viitoare.
Aceasta distinctie furt/pacalire, este in masura sa faca diferenta dintre sclavia clasica si relatia moderna de munca. Ea consta in principal in doua caracteristici generale. Prima este relatia de fals liber schimb pe care stapanul o foloseste pentru a da un oarecare aspect respectabil crimei sclavagiste. Cealalta consta in amenintarile indirecte venite, nu direct de la stapan, ci din partea unor resorturi intermediare pe care stapanul le controleaza. In urmatorul articol voi dezvolta tema acestei relatii de fals liber schimb iar în cel ce ii va urma voi analiza tema amenintarilor indirecte, pe langa cele spuse anterior in acest spatiu aici si aici.