Acest articol s-a dorit initial un comment la articolul „Invata-ma sa te inteleg relationist” de pe cafe Cradiva publicat aici :
http://www.cafegradiva.ro/2011/11/invata-ma-sa-te-inteleg-relationist.html
Mai intai trebuie precizat ca termenul "egalitate" desi are o istorie lunga si deasa totusi e unul metaforic. Stim ca nici macar gemenii aia care seamana intre ei mai mult decat seamana cu ei insisi [ :)] nu sunt egali, de obicei unul e mai iute decat celalalt. Respectiva metafora are iz politic si presupune nevoia societatii occidentale de eliberare de sub sclavagismul clasic. Acordarea artificiala de valoare divina sau supra umana aristocratiei sau regalitatii implica automat o retragere la fel de artificiala a valorii umane a sclavului. Este vorba de o compensare prin negatie in acest caz.
Intre timp sclavagismul clasic a fost inlocuit cu cel industrial sau corporatist iar amestecul de libertate cu sclavagism a condus la explozia de tulburari psihice (in general de factura depresiva) in special in cea de-a doua jumatate a secolului XX, lucru care continua si la inceput de secol 21. Am vazut la un moment dat pe un tricou expresia "Liberté, égalité, desolé"... Idealurile „egalitatii libertatii si fraternitatii” au fost inlocuite de retorica imposibilitatii existentei nici a egalitatii, pentru ca oamenii sunt diferiti, nici a libertatii pentru ca suntem afectati de legi organice/psihice stricte si nici a fraternitatii pentru ca nu toti suntem nascuti de aceeasi mama. Spun retorica pentru ca aceste realitati au devenit instrumentele promovarii noului sclavagism al statului de drept contemporan. Daca nu exista o libertate absoluta asta e un motiv pentru noii stapani sa creeze un cadrul legislativ restrictiv sau un sistem social ce seamana din ce in ce mai mult cu statul politienesc. Toate acestea in numele faptului ca nu exista o libertate ontologica absoluta. Dar cand e vorba sa isi justifice impulsurile colonialiste (de genul invadarii Irakului sau Vietnamului) sistemele neosclavagiste aduc pe tapet tocmai libertatea pe care ele le ofera cetatenilor eliberati de sub jugul „tiraniilor”. Iata ca aceasta dialectica a sensurilor este folosita in fiecare dintre cele doua variante exclusiviste in functie de interesele de moment de catre politicieni asa cum le este specific. In locul gazelor rudimentare folosite de Saddam Hussein pentru a inabusi revolta vom avea gaze delicate folosite de fortele de ordine specifice … democratiei occidentale implementate intre timp in Irak. Avem de a face in acest caz precum si in toate cazurile de emancipare (inclusiv in celebrul razboi antisclavagist dintre nord si sud din SUA secolului 19) cu inlocuirea sclaviei clasice cu cea moderna.
