Loading...

15 decembrie 2016

7. Libertatea, stima de sine si marginalizarea



Asemanari si deosebiri intre sclavul clasic si executantul modern de ordine 7. 

 Libertatea, stima de sine si marginalizarea


Acest articol se continua de aici

Am vazut in precedentele articole ca intre executantul modern de ordine si sclavul clasic exista asemanari foarte mari precum neplata conform pietei a muncii prestate, anularea sau hartuirea dreptului la hrana sau locuinta, sau cultivarea artificiala a traumatismelor in mediul social sau natural. Am sa fac un scurt rezumat al lor dupa cum urmeaza:

Contractul si recompensele. Sclavul clasic nu primea o plata diferentiata si directionata pentru munca prestata si nu lucra conform unui contract, ci conform amenintarilor. Executantul modern de ordine presteaza o activitate prestabilita in urma unui contract, in urma caruia beneficiarul se obliga sa ii returneze un anumit favor. Chiar daca acest contract nu are forma juridica expresa, el se subintelege in momentul in care angajatorul ofera plata pentru angajat. El primeste o recompensa specifica pentru o munca sau un serviciu facut in plus beneficiarului sau. Totusi, de multe ori plata sau recompensa nu reflecta valoarea muncii prestate, dupa cum am aratat aici .

Dreptul la hrana si locuinta. In sclavia clasica hrana sau locuinta nu apartineau deloc sclavului. In ciuda imoralitatii sclaviei clasice, totusi stapanul clasic ii oferea sclavului aceste doua drepturi foarte importante pe care societatea civilizata nu le garanteaza. Acel stapan care nu le oferea risca sa aiba sclavi ineficienti. Pedepsele aplicate in cazul sclavilor subnutriti sau bolnavi nu conduc la sporirea productivitatii. Un stapan bun stia ca oferirea acestor drepturi sclavilor se regaseste in productie. Ele erau garantia propriului profit. Spre deosebire de sclavul clasic, executantul modern de ordine isi poate alege hrana sau locuinta care pot deveni proprietate temporara alaturi de alte bunuri, dar ele nu sunt garantate, dupa cum am vazut in acest articol . Societatea moderna nu mai pedepseste refuzul de executare de ordine, insa nici nu mai garanteaza aceste doua drepturi fundamentale.

Pedepsele. Sclavul clasic era amenintat cu traumatismele directe venite de la stapan. Dimpotriva, executantul modern de ordine este amenintat indirect prin numeroasele razboaie pe care civilizatia moderna le creeaza si intretine. Amenintarile directe din societatea moderna adresate executantului modern de ordine sunt minore si normale pentru o societate primitiva sau clasica. Insa acesta le interpreteaza paranoid pe cele indirecte ca fiind adresate propriei persoane. Din pacate sistemul social modern a invatat sa cultive sistematic aceste amenintari indirecte care, in cele din urma, conduc la cresterea productivitatii la fel ca si amenintarile directe din sclavia clasica, dupa cum am aratat aici.

Mai departe, in acest articol am sa descriu alte trei criterii importante de asemanari si diferentieri intre cele doua statute sociale, criterii ce deriva din cele deja enumerate. Acestea sunt libertatea, marginalizarea si stima de sine.

Libertatea. Executantul modern de ordine se mai deosebeste de sclavul clasic si prin faptul ca are libertate de demisie si circulatie. Intr-adevar, in privinta intentiei de a parasi locul de munca, intre cele doua statute sociale exista diferentieri nete. Libertatea data executantului modern de ordine este un lucru foarte important insa ea nu este nici pe departe cea declarata oficial.

Libertatea de miscare si alegere a profesiei sunt cele mai importante drepturi pe care executantul modern de ordine le are fata de cele ale sclavului clasic. Totusi, in ciuda acordarii acestor libertati superioare, din pacate nici un stat civilizat contemporan nu acorda o adevarata libertate politica pentru cetatenii sai din clasele de jos. Asa ceva ar insemna stoparea presiunilor venite din partea claselor sociale servite pentru clasele sociale servitoare. Din aceasta cauza tema libertatii este inca una viu disputata in gandirea contemporana. Intre timp ea s-a extins cu mult in afara politologiei dintr-o nevoie de inselaciune ideologica specifica argumentului lui Aristotel pentru justificarea sclaviei. El spunea ca sclavul aduce libertate in plus omului liber si asta ar fi de ajuns pentru justificarea restrangerii libertatii sale. Dar, daca ne uitam cu atentie la acest argument, vom vedea ca aceasta este o justificare naturii salbatice, cu pestele mai mare care il mananca pe cel mai mic, si nu una civilizat morala. Cu acest argument, practic orice crima ar putea fi justificata, deoarece ea aduce unele avantaje pentru autorii lor in schimbul restrictionarii libertatii victimei.

Extinderea temei libertatii in afara politologiei are menirea de a justifica sclavia prin prisma ontologiei si nu a opresiunii politice. Observam aici un abil subterfugiu de arunca vina crimei sclavagiste pe modul in care e construit universul si nu pe viciul iresponsabil al unei oligarhii corupte. Am sa revin la aceasta tema in articolele urmatoare pentru ca ea are radacini inimaginabil de adanci in istoria filosofiei. Deocamdata pot remarca abuzul asupra libertatii executantului modern de ordine nu pe criterii de protectie a mediului sau pentru ca ar abuza libertatea altora, ci pentru ca aceasta restrangere este folosita la sporirea libertatii celor care ordona, la fel ca in sclavia clasica. Dupa cum se aude in celebra melodie „Vrem sufletul tau”, libertatea ta ca om simplu este libertatea de a face ceea ce altii cer de la tine.

 

Pretentia autoritatilor ca executantii moderni de ordine ar face de buna voie si nesiliti de nimeni respectivele munci, este o mare gogorita atata timp cat mediul lor social si natural sunt grosolan manipulate inspre a deveni traumatice. Argumentul muncii „de buna voie” cu care executantul modern de ordine e diferentiat de sclavul clasic ce era obligat sa presteze munca in cauza nu este deloc convingator in conditiile in care o mare parte din oamenii moderni isi detesta munca. La fel sclavii clasici o faceau candva. Acesta este printre cele mai importante criteriu al sclaviei, fie ea clasica fie moderna, camuflata in relatii liber consimtite.

Daca executantul modern de ordine accepta pana la urma sa se supuna ordinelor nu este in nici un caz pentru ca asa doreste cu adevarat, ci pentru ca simte ca amenintarile vor continua pana l-ar face in cele din urma sa se supuna. Unii rezista acestor amenintari continue, dar cei mai multi cedeaza. Stramosii lor au cedat si au fost lasati in viata. Din aceasta cauza este foarte probabil ca majoritatea descendentilor sa faca acelasi lucru.

In acest caz este vorba doar de o ascundere a surselor traumatismelor prin interpunerea unor distractori intre stapanul traumatic si sclavii care executa comenzile. Putem doar sa-i numim liberi sa-si dea demisia, dar nu-i putem numi cu adevarat liberi atata timp cat sunt incoltiti de aceste institutii de convingere prin recompensa si represiune (manipulati) sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar face. In aceste conditii se risipeste ideea cum ca in societatea moderna fiecare este liber sa faca sau nu un lucru. O analiza lucida ne obliga sa vedem sclavia dincolo de limitele sale clasice cu care am fost obisnuiti.

Argumentele privind existenta libertatii aduc exemple de libertate a membrilor claselor de sus. Ea este reala in prezent pentru varful piramidei sociale la fel cum a fost de reala si in trecut. De fapt ea este sustinuta de sclavie, ca rupere a unei parti din libertatea sclavilor si adaugarea ei la cea a stapanilor. Asa ca libertatea celor aflati la baza societatii, chiar daca este mai mare ca a sclavilor clasici, ea este totusi inca restrictionata politic dupa cum era si in trecut. Voi detalia in urmatoarele articole mecanismul presiunilor din partea anumitor institutii care contracareaza mult aceasta libertate mincinoasa oferita doar pe hartie executantului modern de ordine.

Marginalizarea si stima de sine. Din punctul de vedere al stimei de sine, putem vedea de asemenea asemanari uimitoare intre sclavii clasici si executantii moderni de ordine. Cultivarea acestor sentimente de joasa stima de sine se regaseste direct in profitul pe care angajatorul il imparte neuniform cu angajatul, dupa cum a spus Marx. Un angajat laudat e si unul bine platit sau platit conform cu o distributie echitabila a profitului obtinut de intreaga microcomunitate ce a participat la obtinerea lui. Dimpotriva, un angajat umilit va cere mai putine drepturi la aceasta impartire a profitului. Este foarte clar ca interesul angajatorului este sa aiba angajati cu slaba stima de sine pentru a obtine un profit cat mai mare. De aceea, in goana lor oarba dupa profit, corporatiile trag sforile sistemului social pentru a provoca frustrare si stima de sine scazuta acestor oameni, material brut al profitului lor.



Din nefericire, cultivarea acestor sentimente de joasa stima de sine se face inca din scoala. In ciuda vorbelor frumoase despre „nici un copil lasat in urma”, dupa absolvirea scolii multi se trezesc marginalizati intr-o lume nepasatoare. Obligativitatea scolarizarii ascunde de fapt aceasta intentie parsiva de a cultiva viitorilor executanti moderni de ordine sentimente de joasa stima de sine inca din frageda pruncie pentru ca apoi sa fie profitabili in schimbul recastigarii ei.

Marginalizarea sociala la care sunt condamnati cei aflati la baza piramidei sociale se regaseste apoi in agresivitatea pe care acesti oameni o pot indrepta catre exterior sau catre interior. Resentimentele antisociale pe care ei le dezvolta ne pot atinge pe fiecare dintre noi. Adevaratii vinovati pentru starea lor psihopatologica se ascund in masini blindate si in domenii pazite de armate intregi. Apoi, din pacate, voi arata in articolele ulterioare ca aceasta slaba stima de sine se transforma si in depresie in conditiile in care este foarte accentuata. Iar procentul incidentei depresiilor in societatea contemporana este pur si simplu coplesitor. Acest lucru trebuie sa ne faca sa ne gandim serios la ce facem cu specia umana si ce mostenire transmitem urmatoarelor generatii. Voi publica in viitor o serie de articole pe aceasta tema.

Iata ca asemanarile intre sclavii clasici si executantii moderni de ordine sunt mult mai mari decat deosebirile. Observam ca intre cele doua statute sociale exista mai curand continuitate decat revolutie. Dupa cum am tot mentionat in acest spatiu, ideea abolirii sclaviei cu turle si trambite pare mai curand o gogorita decat o realitate. In urmatorul articol voi face o sinteza a tuturor celor scrise pana acum si voi defini altfel sclavia in asa fel incat sa intre si cea bazata pe acest presupus liber consimtamant al supunerii in relatiile moderne de munca.




»»  read more

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook