Loading...

20 noiembrie 2007

Despre anonimatul psihanalizei in Romania

Revista cultura a publicat saptamana trecuta un interesant articol semnat Valentin Protopopescu cu titlul "Anonimatul psihanalistilor romani".
Problema romaneasca a psihanalizei pleaca de la formele fara fond de pe timpul lui Maiorescu. In disperarea noastra provinciala de a prinde civilizatia occidentala de picior am optat pentru formalismul lipsit de substanta. Comunismul a adus in Romania o burghezie cu totul artificiala si toata cultura facuta in aceasta perioada sta sub semnul acestui artificialsm. Prin urmare elitele romanseti sunt lipsite de constiinta pentru a gasi acolo vreun psihanalist. Cunosc destui profesori universitari cu "larga" prestanta inainte de '89 care dupa revolutie si-au facut boutique-uri. Altii si-au facut Universitati particulare destul de profitabile... Vechii "oameni de cultura" si-au "tras" televiziuni, partide si firme fantoma. Polemizeaza intre ei pe la reviste si ziare (patronate tot de fosti tovarasi) pe tema "cine a fost mai serviabil cu sistemul comunist si se amenintza reciproc ca dezvaluie secrete din trecutul fiecaruia cu riscul de a cadea ei insisi in aceeasi captura. Altii o duc la fel de discret ca inainte. La fel cum periodic credeau in principiile comunismului cu intermitente de scepticism revolutionar si astazi sunt periodic nostalgici dupa vechile timpuri punctate de scurte momente de bucurie ca traiesc in libertate. Se cred "adevaratii domni" iar vinul Zaraza cu reclama lui tampa este onorat sa ii aiba principal target. In fapt nu e nimic normal. Ei sunt fiii unei anumite generatii de tzarani si muncitori pe care comunismul i-a declarat oficial spuma societatii. Au avut norocul sa fie acolo. Comunismul i-a facut oameni. E normal "sa se descurce" si ei cumva. Din pacate insa psihanaliza e neportivita pentru ei pentru ca le scoate la lumina trecutul si le zguduie din temelii atitudinea lor de domni.
Problema internationala a psihanalizei este ca ea si-a pierdut suflul clinic. Functioneaza si va functiona in continuare la targetul infantil iar copiii vor fi mereu buni clienti ai psihanalizei. Insa ponderea nevrozelor (obsesionale, isterice, fobice) in randul psihogeniilor s-a redus. Au iesit la suprafata psihogeniile cu pronuntat continut depresiv fata de care psihanaliza are rezultate modeste. Interventiile psihanalitice sporesc factorul depresiv nu il va limita. Sunt sigur ca societatea a luat masuri de echilibrare a tensiunilor din interiorul ei asemenea unui macrosistem psihic in aceeasi masura in care un sistem psihic individual se schimba prin interventia psihanalizei de cabinet. De aceea cred ca viitorul psihanalizei sta nu atat in cabinet cat in presiunile asupra factorilor politici pentru relaxarea tensiunilor sociale.
Se vede de la distanta ca vedetele actuale ale psihanalizei nu mai au impactul pe care un Freud sau Jung le aveau acum aproape 100 de ani. F. Dolto este vazuta ca un superstar doar in lumea destul de restransa a elitelor culturale caci in mase mai are mult pana sa ajunga la rezonanta celor 2 care, prin teoriile lor, au stat la baza unor miscari culturale de amploare ca suprarealismul sau expresionismul abstract american. Acum ca elitele romanesti o "recunosc" asta este si parte din provincialismul lor originar.
Sunt ferm convins ca psihanaliza ar functiona foarte bine in Romania pentru omul de la tzara. Vin din mediu si stiu ca la 2-3 case exista o nevroza obsesionala sau isterica mai mult sau mai putin vizibila. Ii vad cum se duc la tot felul de popi si vrajitoare pentru a le ghici. Altii merg la doctor care nu stie ce sa le spuna pentru ca atunci cand a facut el medicina psihanaliza era prohibita. Din pacate omul de la tzara este aproape total lipsit de resurse financiare si nu isi poate plati cura. El este o mana de lucru foarte ieftina pentru interesele parlamentarilor asa ca acestia nu au nici un interes sa il faca sa se simta demn si sa-si ceara drepturile. Asa ca un statut al psihanalizei si psihoterapiei in general este departe de ceea ce doresc politicienii.
"Elitele" citadine ar fi un bun target. Insa ele incearca (in continuare) sa imite trendul occidental unde psihanaliza isi pierde de vreo cateva decenii din credibilitate. Cu toate acestea capsunarii se vor intoarce si unii dintre ei vor ajunge in cabinetele psihanalistilor si astfel psihanaliza va prospera in Romania. Dar ma indoiesc ca mai devreme de 10 ani...





»»  read more

13 noiembrie 2007

Atentie la cum va cresteti copiii



Filmul in cauza nu e o simpla fictiune. Faptul ca expresivitatea gesturilor este atat de clara si realista sprijina realitatea unei astfel de intamplari pastrata in abisurile sufletului de catre autor. Freud a sustinut teoria experientei asistarii la un episod amoros intre parinti ca fiind parte din cauzele nevrozelor. Curiozitatea copiilor primei copilarii poate fi satisfacuta prin cateva sedinte la psihoterapie si prin eficientizarea spatiului de locuit al familiei. Aviz poporului roman!
Nevoia clasica de spatiu a occidentalilor nu e un simplu moft chiar daca ulterior a degenerat in fenomenul "casei pustii" . Mai bine o casa pustie decat una in care se ingramadesc toti in aceeasi camera. Chiar si asa copilul poate vedea/auzi lucruri care ii pot afecta decisiv comportamentul sexual de mai tarziu.





»»  read more

6 noiembrie 2007

Despre problemele actuale ale psihanalizei artei


Psihanaliza aplicata contemporana nu mai pare la fel de vie ca aceea de pe timpul lui Freud. Poate ca si arta s-a schimbat poate ca ea insasi se aplica doar pe arta clasica. Insa in arta moderna si contemporana a dat-o rau in bara. Nici in ceea ce priveste arta clasica nu a dat rezultate satisfacatoare (asa cum da in explicarea simptomelor nevrotice de exemplu) insa parca era mai rezonabila. Psihanaliza basmelor si legendelor este destul de bine argumentata in forma actuala insa arta noua pare inaccesibila ei ceea ce ii cere reforma.

Psihanaliza aplicata pe arta e o opertie foarte spinoasa. Eu zic ca literatura nu difera prea tare de artele vizuale in acest caz. Daca vorbim de literatura si nu de jurnalism. Prima creaza a doua reproduce. E adevarat ca in ultima vreme cu OTV-izarea presei s-a mai atenuat bariera asta. E adevarat ca cei mai multi scriitori sunt si jurnalisti iar multi dintre scriitori sunt de fapt doar jurnalisti.

Un personaj pe care un scriitor se apuca sa-l descrie e deja selectat de "inconstientul colectiv", e mitizat. Practic comunitatea face acelasi lucru cu legenda si in cazul selectarii stilurilor si artistilor. Fiecare generatie preia legenda personajului, adauga ceva la ea, ii da alt sens uneori. Evident ca, asemenea basmelor, acolo ramane fondul psihic comun al omenirii si de aceea in acest caz ea functioneaza foarte bine, este foarte clara si este acceptata. Arta moderna si contemporana a renuntat la subiectele legendare in favoarea unui anumit tip de periferizare a atentiei artistului si temei. Ea se apropie mai mult de jurnalism in acest caz. Nu am citit eu prea multa literatura insa pot vedea ca descrierile contemporane sunt colaje de situatii traite de scriitorii insisi.

De aceea aici trebuie vazut in ce mod INDIVIDUALITATEA artistului se regaseste in continutul lucrarii. Arta moderna si contemporana foloseste by default hazardul si intamplarile traite de artist pe care apoi le amesteca intr-un colaj. Chiar si atunci cand preia personaje si teme legendare arta moderna si contemporana adauga elemente mercantile, cotidiene specifice. Poate aceste povesti le-a luatde prin ziare, poate le-a luat de pe la altii. Poate s-a intalnit intamplator cu astfel de situatii. Iata ca in arta moderna si contemporana factorul HAZARD (exterior) ia locul celui de determinat (interior) psihic. Factorul uman, mercantil, cotidian pe care acest gen de arta il foloseste ar fi o jignire pentru aura legendara a artei clasice, traditionale. Aici factorul abisal, profund al psihicului e inlocuit cu cel periferic. Si prin el transpare cel abisal insa forma sa este data de realitatea careia sistemul cognitiv i se adapreaza perceptiv. Iata trei izvoare de analiza pentru psihanaliza artei fara care nu poate exista:

  1. Datele mitologice ale comunitatii;
  2. Adaosul personal, abisal al artistului;
  3. Hazardul vietii sale cotidiene care ii pot aduce continutului final al lucrarii forme speciale.


Iata prin catre filtre individuale trece geneza unei lucrari de acest gen si de asta tot zic eu ca analiza unei lucrari trebuie sa se extinda in afara "continutului ei manifest". In acest caz psihanaliza artei trebuie sa iasa din nucleul profund si sa dea mana cu estetica stilurilor si curentelor. Eu am incercat ceva si in "Cubismul lui Picasso" si in in "Contradictiile, iluziile si virtutiile postmodernismului". Dar mai e mult pana a fi ceea ce trebuie.







»»  read more

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook